Despre oameni, iertare, dragoste

Am stat si m-am gandit zilele astea la oameni, la iertare , la dragoste. De ce oamenii sunt azi asa cum sunt? Indiferenti, rai , cand esti sus ai langa tine prieteni, iar cand cazi , toti se indeparteaza de tine, fara sa te ajute sa te ridici.Daca toti oamenii pe care ii intalnim in viata de zi cu zi, ar fi asa cum ne dorim noi , buni, sufletisti, saritori, lumea ar fi prea roz si nu am mai stii probabil sa ii apreciem pe cei care sunt asa in adevaratul sens . Daca am gasi dragostea adevarata la fiecare colt de strada , nu stiu daca i-am mai vedea esenta sau daca i-am mai simti savoarea asa cum trebui.Suntem diferiti , de aceea avem moduri diferite de a iubi, de a ne ajuta, de a ierta . Iertarea e reteta fericirii. A ierta inseamna a nu mai trai in trecut si a te crampona in temerile lui. Trecutul a iesit din viata ta, deci nu iti mai poate face rau .N u e niciodata tarziu sa ierti si sa fii iertat , dar sa ierti sincer , din inima .Noi oamenii , avem tendinta sa judecam , sa zicem de multe ori: " eu nu as fi facut asta" , dar nu stam sa ne gandim ce l-a impins pe acel om sa faca ce a facut. Am stat si m-am gandit apoi la dragostea dintre doi oameni . ce face dragostea speciala? E oare pasiunea de inceput? Oare doi oameni care si-au trait povestea , si-o mai pot relua de unde s-a sfarsit, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic? Oare mai are aceeasi savoare ? Sau e ca o cafea , uitata in bataia soarelui arzator de vara? Amara , cu tenta dulceaga . Dragostea trebuie sa apara la momentul ei. Daca astepti persoana perfecta, s-ar putea sa pierzi trenul dragostei , poate nu perfecta , dar cu siguranta capabila sa -ti imbrace zilele, serile , viata cu aceea savoare inegalabila a parfumului dragostei, care se poate trai de mai multe ori, dar intotdeauna cu o aroma distincta .